bicicleta

BICICLÉTĂ, biciclete, s.f. Vehicul cu două roţi pus în mişcare prin două pedale acţionate cu picioarele şi folosit, de obicei, pentru transportul unei singure persoane. ♢ Bicicletă-tandem = bicicletă pentru două persoane, fiecare acţionând câte o pereche de pedale. – Din fr. bicyclette.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BICICLÉT//Ă ~e f. Vehicul cu două roţi egale acţionate cu picioarele prin intermediul a două pedale. [Sil. -ci-cle-] /<fr. bicyclette
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

biciclétă (bicicléte), s.f. – 1. Vehicul cu două roţi. – 2. (Arg.) Ochelari. – Var. (înv.) biciclu. Fr. bicyclette. – Der. biciclist,, din fr.
(Dicţionarul etimologic român)

BICICLÉTĂ s.f. Vehicul cu două roţi de mărime aproape egală, aşezate în linie una în spatele celeilalte, dintre care cea din urmă este o roată motrice, pusă în mişcare, prin intermediul unui lanţ, de două pedale acţionate cu picioarele. [< fr. bicyclette].
(Dicţionar de neologisme)

BICICLÉTĂ s. f. vehicul cu două roţi aşezate una în spatele celeilalte, pusă în mişcare, prin intermediul unui lanţ, de două pedale acţionate cu picioarele. (< fr. bicyclette)
(Marele dicţionar de neologisme)

biciclétă-tandém s. f. (sil. -cle-), pl. bicicléte-tandém
(Dicţionar ortografic al limbii române)

biciclétă s. f. (sil. -cle-), pl. bicicléte
(Dicţionar ortografic al limbii române)