biuretele

BIURÉTĂ, biurete, s.f. Tub de sticlă gradat, de diverse forme, folosit la analizele chimice. – Din fr. burette.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BIURÉT//Ă ~e f. Tub de sticlă gradat, folosit în lucrări de laborator, în special la analiza volumetrică. [Sil. bi-u-] /<fr. burette
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BIURÉTĂ s.f. Tub de sticlă gradat, folosit la analiza volumetrică, la măsurarea volumului soluţiilor etc. [< fr. burette, rus. biuretka].
(Dicţionar de neologisme)

BIURÉTĂ s. f. tub de sticlă gradat la analiza volumetrică a soluţiilor sau gazelor. (< fr. burette, germ. Bürette)
(Marele dicţionar de neologisme)

biurétă s. f. (sil. biu-), pl. biuréte
(Dicţionar ortografic al limbii române)