bucherea

BUCHERÍ, bucheresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A silabisi (un text). – Din bucher.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A BUCHER//Í ~ésc tranz. fam. 1) (texte) A citi cu greu, pronunţând pe litere sau pe silabe; a silabisi. 2) A învăţa mecanic, citind de multe ori; a toci. /Din bucher
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

buchereá adj. f. – (Oaie) cu lînă lungă şi fină. – Origine necunoscută. Este puţin probabilă der. propusă de Diculescu, Elementele, 442, din gr. βούϰραιρος.
(Dicţionarul etimologic român)

bucherí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bucherésc, imperf. 3 sg. buchereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. buchereáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BUCHERÍ vb. 1. v. silabisi. 2. (fig.) a toci. (Toată ziua ~ lecţiile.)
(Dicţionar de sinonime)