buft

BUFT, bufturi, s.n. (Reg.) Pântece, burtă (de animal sau de om). – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BUFT ~uri n. pop. Stomac de vită sau de porc. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

buft s. n., pl. búfturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BUFT s. v. abdomen, burtă, pântece.
(Dicţionar de sinonime)