capităluță

CAPITĂLÚŢĂ, capităluţe, s.f. Nume dat literelor de tipar majuscule care au aceleaşi dimensiuni cu literele obişnuite din corpul respectiv. – [Literă] capitală + suf. -uţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CAPITĂLÚŢ//Ă ~e f. tipogr. Literă majusculă de tipar, având aceleaşi dimensiuni ca şi litera mică din corpul respectiv. /(literă) capitală + suf. ~uţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CAPITĂLÚŢĂ s.f. (Poligr.) Literă de tipar majusculă, care este de aceeaşi înălţime cu litera mică din acelaşi corp. [< capitală + -uţă].
(Dicţionar de neologisme)

CAPITĂLÚŢĂ s. f. literă de tipar majusculă, de aceeaşi înălţime cu litera mică din acelaşi corp. (< capitală² /2/ + -uţă)
(Marele dicţionar de neologisme)

capitălúţă s. f., g.-d. art. capitălúţei; pl. capitălúţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)