capsulară

CAPSULÁ, capsulez, vb. I. Tranz. 1. A închide ermetic o sticlă cu ajutorul unei capsule. 2. A închide sau a acoperi anumite părţi aflate sub tensiune dintr-un utilaj pentru a proteja personalul de servire. – Din fr. capsuler.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CAPSULÁR, -Ă, capsulari, -e, adj. În forma unei capsule. – Din fr. capsulaire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CAPSUL//Á ~éz tranz. (sticle) A închide ermetic cu o capsulă. /<fr. capsuler, lat. capsulare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CAPSULÁR ~ă (~i, ~e) 1) bot. Care ţine de capsulă; propriu capsulei. 2) (despre proiectile) Care este înzestrat cu capsă. /<fr. capsulaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CAPSULÁ vb. I. tr. A închide cu o capsulă. [P.i. -lez. / < fr. capsuler].
(Dicţionar de neologisme)

CAPSULÁR, -Ă adj. În formă de capsulă. [Cf. fr. capsulaire].
(Dicţionar de neologisme)

CAPSULÁ vb. tr. a astupa cu o capsulă. (< fr. capsuler)
(Marele dicţionar de neologisme)

CAPSULÁR, -Ă adj. (despre fructe) în formă de capsulă (1). (< fr. capsulaire)
(Marele dicţionar de neologisme)

capsulá vb., ind. prez. 1 sg. capsuléz, 3 sg. şi pl. capsuleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

capsulár adj. m., pl. capsulári; f. sg. capsuláră, pl. capsuláre
(Dicţionar ortografic al limbii române)