cenestezie

CENESTEZÍE s.f. Impresie generală, nediferenţiată, care rezultă din totalitatea senzaţiilor primite de la organele interne, caracterizându-se printr-o dispoziţie plăcută sau neplăcută; sensibilitate care reflectă propria existenţă fizică. – Din fr. cénesthésie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CENESTEZÍE f. 1) Senzaţie vagă pe care o are o persoană despre existenţa propriilor organe corporale, care în stare normală nu intră în sfera atenţiei sau preocupării psihice. 2) psih. Reacţie senzorială la receptarea unui fapt de viaţă, a unei opere de artă etc. [Art. cenestezia; G.-D. cenesteziei; Sil. -zi-e] /<fr. cénesthésie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CENESTEZÍE s.f. Senzaţie vagă rezultată din informaţiile provenite de la organele interne; sensibilitate care reflectă propria existenţă corporală. [Gen. -iei. / < fr. cénesthésie, cf. gr. koinos – comun, aisthesis – simţire].
(Dicţionar de neologisme)

CENESTEZÍE s. f. senzaţie vagă din inflamaţiile provenite de la organele interne. (< fr. cénesthésie)
(Marele dicţionar de neologisme)

cenestezíe (impresie, sensibilitate) s. f. (sil. mf. cen-) → estezie
(Dicţionar ortografic al limbii române)