conductometru

CONDUCTOMÉTRU, conductometre, s.n. Dispozitiv folosit pentru determinarea conductivităţii soluţiilor. – Din fr. conductomètre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CONDUCTOMÉTR//U ~e n. Aparat pentru măsurarea conductivităţii electrice a apei sau a unei soluţii. /<fr. conductometre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CONDUCTOMÉTRU s.n. Dispozitiv pentru determinarea conductivităţii soluţiilor. [< fr. conductomètre].
(Dicţionar de neologisme)

CONDUCTOMÉTRU s. n. aparat folosit în conductometrie. (< fr. conductimètre)
(Marele dicţionar de neologisme)

conductométru s. n. (sil. -tru), art. conductométrul; pl. conductométre
(Dicţionar ortografic al limbii române)