cooperarea

COOPERÁRE, cooperări, s.f. Faptul de a coopera; muncă în comun, cooperaţie (1); conlucrare. – V. coopera.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COOPERÁRE s.f. Acţiunea de a coopera şi rezultatul ei; colaborare, conlucrare. [< coopera].
(Dicţionar de neologisme)

COOPERÁRE s. f. faptul de a coopera. ♢ conlucrare a unor persoane, unităţi economice sau ţări în producerea sau desfacerea anumitor produse, în cercetarea ştiinţifică şi tehnică etc. (< coopera)
(Marele dicţionar de neologisme)

cooperáre s. f. (sil. co-o-) → operare
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
COOPERÁRE s. v. colaborare.
(Dicţionar de sinonime)