corleau
[Conjugare]
CORLÍ, corlesc, vb. IV. Tranz. şi refl. (Reg.) A (se) cufunda în apă, a (se) duce la fund. – Din corlă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
corlí (-lésc, -ít), vb. – A (se) cufunda în apă, a (se) da la fund. Creaţie expresivă ca în toate vb. terminate în -li: pentru rădăcina expresivă, cf. corcodel. – Der. corlă, s.f. (păsări acvatice, care în alte regiuni se numesc corcodel: Gallina chloropus, Colymbus glacialis), al căror nume este în legătură, după Iordan, Arhiva, XXXIII, 40, cu rus. kurlan „stîrc” (pentru caracterul său expresiv, cf. DAR). Cihac, II 73, se gîndea fără nici un temei, la pol. kulik „pescăruş”; iar Scriban, la fr. courlieu, courlis, cuvinte de asemenea expresive, cf. Battisti, II, 912.
(Dicţionarul etimologic român)
corlí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. corlésc, imperf. 3 sg. corleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. corleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
corlí (-lésc, -ít), vb. – A (se) cufunda în apă, a (se) da la fund. Creaţie expresivă ca în toate vb. terminate în -li: pentru rădăcina expresivă, cf. corcodel. – Der. corlă, s.f. (păsări acvatice, care în alte regiuni se numesc corcodel: Gallina chloropus, Colymbus glacialis), al căror nume este în legătură, după Iordan, Arhiva, XXXIII, 40, cu rus. kurlan „stîrc” (pentru caracterul său expresiv, cf. DAR). Cihac, II 73, se gîndea fără nici un temei, la pol. kulik „pescăruş”; iar Scriban, la fr. courlieu, courlis, cuvinte de asemenea expresive, cf. Battisti, II, 912.
(Dicţionarul etimologic român)
(Dicţionar ortografic al limbii române)