crestomatie

CRESTOMATÍE s.f. v. crestomaţie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CRESTOMAŢÍE, crestomaţii, s.f. Culegere de texte din diferiţi autori, reprezentative pentru valoarea lor filologică, istorică, documentară etc.; analecte. [Var.: crestomatíe s.f.] – Din fr. chrestomathie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CRESTOMAŢÍ//E ~i f. Culegere de texte selecţionate conform programelor şcolare. [Art. crestomaţia; G.-D. crestomaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. chrestomathie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CRESTOMATÍE s.f. v. crestomaţie.
(Dicţionar de neologisme)

CRESTOMAŢÍE s.f. Culegere de texte (mai ales din autorii clasici). [Gen. -iei, var. crestomatie s.f. / < fr. chrestomathie, cf. gr. chrestomatheia < chrestos – util, mathein – a învăţa].
(Dicţionar de neologisme)

CRESTOMAŢÍE s. f. culegere de texte reprezentative (filologice, istorice, documentare) din autorii clasici ai unei literaturi sau ai mai multora, destinată în special învăţământului. (< fr. chrestomathie)
(Marele dicţionar de neologisme)

crestomaţíe s. f., art. crestomaţía, g.-d. art. crestomaţíei; pl. crestomaţíi, art. crestomaţíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CRESTOMAŢÍE s. analecte (pl.). (~ lui T. Ci-pariu.)
(Dicţionar de sinonime)