custodie

CUSTODÍE, custodii, s.f. Pază, păstrare (şi administrare) a unui obiect (pus sub sechestru). – Din lat. custodia. Cf. sl. k u s t o d i j a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CUSTODÍE f. Păstrare sau pază a unor obiecte puse sub sechestru. [Art. custodia; G.-D. custodiei; Sil. -di-e] /<lat. custodia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CUSTODÍE s.f. Pază, păstrare a unui obiect. [< lat. custodia].
(Dicţionar de neologisme)

CUSTODÍE s. f. pază şi conservare a anumitor bunuri. (< it., lat. custodia)
(Marele dicţionar de neologisme)

custodíe s. f., art. custodía, g.-d. art. custodíei; pl. custodíi, art. custodíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)