cuțitoaie

CUŢITOÁIE, cuţitoaie, s.f. 1. Instrument format dintr-o lamă ascuţită de oţel (cu două mânere la capete), folosit în tâmplărie, dogărie, tăbăcărie etc. pentru cioplit, curăţat, îndreptat, răzuit. 2. Unealtă tăietoare de oţel având o lamă plană sau curbă, prevăzută cu un mâner, folosită de potcovar pentru îndreptarea şi curăţirea copitelor. [Pr.: -toa-ie] – Cuţit + suf. -oaie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CUŢITOÁIE ~ f. Instrument format dintr-o lamă de oţel cu două mânere, folosit (de tâmplari, dogari, tăbăcari etc.) la cioplit sau la răzuit. [Sil. -toa-ie] /cuţit + suf. ~oaie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cuţitoáie s. f., art. cuţitoáia, g.-d. art. cuţitoáiei; pl. cuţitoáie
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CUŢITOÁIE s. (TEHN.) 1. cioplitoare, (Transilv. şi Ban.) mezdrea, sinălău. (~ dulgherului, a tâmplarului.) 2. cioplitor, (reg.) scoabă, teslă. (Cu ~ potcovarul curăţă copita calului.)
(Dicţionar de sinonime)

CUŢITOÁIE s. v. zvârlugă.
(Dicţionar de sinonime)