căpăta

CĂPĂTÁ, cápăt, vb. I. Tranz. 1. A obţine un lucru solicitat, a primi (în dar sau de pomană). ♢ Loc. adj. De căpătat = primit de pomană, obţinut prin cerşeală. 2. A câştiga; a agonisi; a dobândi prin... – Lat. pop. capitale.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CĂPĂTÁ cápăt tranz. 1) A obţine în urma unui efort; a dobândi; a contracta. 2) A primi în dar. /<lat. capitare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

căpătá (cápăt, căpătát), vb. – 1. A obţine, a căpăta. – 2. A primi de pomană. – 3. (Trans. de Vest). A culege, a recolta. Lat. *capĭtāre, de la cāput „capital” (Puşcariu 973; Candrea-Dens., 241; REW 1635; Philippide, II, 635); cf. alb. kapëtoń, it. capitare „a ajunge” şi der. romanici de la *accapĭtāre (prov. acaptar „a-şi spori capitalul”, fr. achever „a termina”, v. sp. acabdar). Totuşi, DAR are îndoieli în legătură cu această der., întemeindu-se pe faptul că acest cuvînt nu apare în texte vechi. Criteriul său nu pare decisiv. Pe de altă parte, cuvîntul este cu siguranţă pop., şi nu are nimic a face cu mag. kapni „a obţine” (cf. rom. căpui), propus de DAR. După ipoteza abandonată a lui Creţu 309, ar fi reprezentant al lat. captāre. Cf. scăpăta.
(Dicţionarul etimologic român)

căpătá vb., ind. prez. 1 sg. cápăt, 2 sg. cápeţi, 3 sg. şi pl. cápătă, 1 pl. căpătăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. cápete
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CĂPĂTÁ vb. 1. v. primi. 2. a avea, a câştiga, a dobândi, a încasa, a obţine, a primi. (~ 5 000 de lei de la mine dacă ...) 3. v. obţine. 4. v. dobândi. 5. v. contracta.
(Dicţionar de sinonime)