DECONTRACTÁ, decontractez, vb. I. Refl. (Despre muşchi) A-şi reveni după o contracţie. ♦ Fig. (Despre oameni) A se destinde. – Din fr. décontracter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DECONTRACTÁRE, decontractări, s.f. Faptul de a se decontracta. – V. decontracta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DECONTRACTÁ vb. I. tr., refl. A face să înceteze contracţia unui muşchi; a (se) destinde, a (se) relaxa. [< fr. décontracter].
(Dicţionar de neologisme)
DECONTRACTÁRE s.f. Acţiunea de a (se) decontracta; destindere, relaxare (a muşchilor); decontracturare, decontracţie. [< decontracta].
(Dicţionar de neologisme)
DECONTRACTÁ vb. refl. 1. (despre muşchi) a-şi reveni după o contracţie. 2. (fig.; despre oameni) a se destinde, a se relaxa. (< fr. décontracter)
(Marele dicţionar de neologisme)
decontractá vb., ind. prez.1 sg.decontractéz, 3 sg. şi pl. decontracteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DECONTRACTÁRE, decontractări, s.f. Faptul de a se decontracta. – V. decontracta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DECONTRACTÁRE s.f. Acţiunea de a (se) decontracta; destindere, relaxare (a muşchilor); decontracturare, decontracţie. [< decontracta].
(Dicţionar de neologisme)
DECONTRACTÁ vb. refl. 1. (despre muşchi) a-şi reveni după o contracţie. 2. (fig.; despre oameni) a se destinde, a se relaxa. (< fr. décontracter)
(Marele dicţionar de neologisme)
decontractá vb., ind. prez.1 sg.decontractéz, 3 sg. şi pl. decontracteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)