decroșa

DECROŞÁ, decroşez, vb. I. 1. Tranz. A desprinde ceva care a fost agăţat. 2. Refl. (Despre o maşină electrică) A se desprinde. 3. Refl. (Despre strate geologice) A se deplasa în plan orizontal de-a lungul unei spărturi. – Din fr. décrocher.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DECROŞ//Á ~éz tranz. (obiecte agă-ţate sau prinse) A desprinde, a scoate din cârlig (sau din cui), detaşând. ~ un tablou suspendat. ~ receptorul telefonic. /<fr. décrocher
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DECROŞÁ vb. I. 1. tr. A desprinde un obiect din cârligul în care este agăţat. 2. refl. (Despre o maşină electrică) A se opri din mers, a ieşi din regimul de funcţionare normal. 3. (Mil.) A rupe contactul cu inamicul. [P.i. 3,6 -şează, ger. -şând. / < fr. décrocher].
(Dicţionar de neologisme)

DECROŞÁ vb. I. tr. a desprinde ceva care a fost agăţat. II. refl. 1. (despre o maşină electrică) a se opri din mers, a ieşi din regimul de funcţionare. 2. (mil.) a rupe contactul cu inamicul. 3. (despre straturi geologice) a se deplasa orizontal de-a lungul unei fracturi. (< fr. décrocher)
(Marele dicţionar de neologisme)

decroşá vb. (sil. -cro-), ind. prez. 1 sg. decroşéz, 3 sg. şi pl. decroşeáză, 1 pl. decroşăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. decroşéze; ger. decroşând
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DECROŞÁ vb. (TEHN.) a (se) desprinde. (A ~ o maşină electrică.)
(Dicţionar de sinonime)