decubit

DECUBÍT s.n. Poziţie a corpului când este întins la orizontală. ♦ Rană cangrenată care apare uneori la bolnavii siliţi să stea mult timp culcaţi. – Din fr. décubitus, lat. decubitus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DECÚBIT n. 1) Poziţie a corpului când este întins pe orizontală. 2) Rană cangrenată care apare uneori la bolnavii siliţi să stea mult timp culcaţi. /<fr. décubitus, lat. decubitus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DECUBÍT s.n. Poziţie orizontală a corpului. ♦ Rană cangrenată, care apare uneori la bolnavi (pe piele) în locul pe care sunt siliţi să stea culcaţi mai mult timp. [Var. decubitus s.n. / < fr. décubitus, lat. decubitus < cubare – a fi culcat].
(Dicţionar de neologisme)

DECÚBIT s. n. poziţie orizontală relaxantă a corpului. (< fr. décubitus, lat. decubitus)
(Marele dicţionar de neologisme)

decúbit s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)