delict dex - definiţie, sinonime, conjugare

delict

[Sinonime]
DELÍCT, delicte, s.n. Fapt nepermis de legea penală; infracţiune de mai mică gravitate, care se sancţionează cu amendă penală sau cu închisoare corecţională. – Din lat. delictum. Cf. fr. d é l i t.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DELÍCT ~e n. 1) Încălcare a legii, pedepsită cu amendă penală sau cu închisoare corecţională; infracţiune de gravitate medie. ♢ Corp ~ dovadă materială de violare a legii. 2) Act nepermis de lege şi sancţionat printr-o pedeapsă corecţională. ♢ In flagrant ~ în momentul comiterii unui act nepermis. /<fr. délit, lat. delictum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

delíct (delícte), s.n. – Infracţiune. Lat. delictum (sec. XIX). – Der. delictuos, adj., din fr. délicteux.
(Dicţionarul etimologic român)

DELÍCT s.n. (Jur.) 1. Termen general pentru o violare a legilor penale, care se pedepseşte cu închisoare, muncă silnică, amendă etc. V. contravenţie, infracţiune, crimă. 2. (P. ext.) Act nepermis de lege şi sancţionat printr-o pedeapsă corecţională. [< lat. delictum, cf. fr. délit].
(Dicţionar de neologisme)

DELÍCT s. n. încălcare uşoară a legii penale, sancţionată cu închisoare corecţională sau amendă. (< lat. delictum, fr. délict)
(Marele dicţionar de neologisme)

delíct s. n., pl. delícte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DELÍCT s. (JUR.) vină, (înv.) vegheată. (Pentru ce ~ a fost judecat?)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de del deli delic

Cuvinte se termină cu literele: ct ict lict elict