descentrare

DESCENTRÁ, descentréz, vb. I. Tranz. (Despre piesele unui aparat) A face să-şi piardă poziţia simetrică faţă de centru, a deplasa astfel încât axa piesei să nu mai coincidă cu axa dată. ♢ Refl. Roata s-a descentrat. – Des¹- + centru (după fr. décentrer).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DESCENTRÁRE, descentrări, s.f. Acţiunea de a (se) descentra. – V. descentra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DESCENTR//Á ~éz tranz. A face să se descentreze. /des- + centru
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DESCENTR//Á se ~eáză intranz. (despre piese, organe ale unui aparat, ale unei maşini etc.) A-şi pierde poziţia simetrică faţă de centru. /des- + centru
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DESCENTRÁ vb. I. tr., refl. A face să piardă sau a-şi pierde poziţia simetrică faţă de centru. [< des- + centra, după fr. décentrer].
(Dicţionar de neologisme)

DESCENTRÁRE s.f. Faptul de a (se) descentra. [< descentra].
(Dicţionar de neologisme)

DESCENTRÁ vb. tr., refl. a (se) deplasa astfel încât să-şi piardă poziţia simetrică faţă de centru. (după fr. décentrer)
(Marele dicţionar de neologisme)

descentrá vb., ind. prez. 1 sg. descentréz, 3 sg. şi pl. descentreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

descentráre s. f. → centrare
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Antonime:
A descentra ≠ a centra
(Dicţionar de antonime)

Descentrare ≠ centrare
(Dicţionar de antonime)