desperechea

DESPERECHEÁ, desperechez, vb. I. Tranz. 1. A despărţi, a desface două elemente, lucruri, fiinţe etc. care formează o pereche. 2. A scoate o parte dintr-o serie de lucruri care alcătuiesc o totalitate; a descompleta. – Des¹- + [îm]perechea.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DESPERECH//EÁ ~éz tranz. A face să se desperecheze. /des- + a [îm]perechea
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DESPERECH//EÁ mă ~éz intranz. 1) A înceta de a mai forma o pereche; a-şi pierde perechea. 2) A deveni incomplet; a se descompleta. /des- + a [îm]perechea
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

desperecheá vb., ind. prez. 1 sg. desperechéz, 3 sg. şi pl. desperecheáză, 1 pl. desperechém; conj. prez. 3 sg. şi pl. desperechéze; ger. desperechínd; part. desperecheát
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DESPERECHEÁ vb. a (se) descompleta.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A (se) desperechea ≠ a (se) împerechea
(Dicţionar de antonime)