DESPĂGUBÍ, despăgubesc, vb. IV. Tranz. şi refl. A plăti cuiva sau a lua de undeva echivalentul unei pierderi (materiale, morale) suferite. – Des1- + păgubi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DESPĂGUB//Í ~ésc tranz. (daune, prejudicii) A plăti atât cât costă, acoperind o pagubă; a răsplăti; a compensa; a repara. /des- + a păgubi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
despăgubí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. despăgubésc, imperf. 3 sg. despăgubeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. despăgubeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DESPĂGUBÍ vb. a compensa, a răsplăti, (înv. şi pop.) a mulţumi, (prin Transilv.) a potoli, (înv.) a dezdăuna. (L-a ~ pentru pagubele pe care i le-a adus.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DESPĂGUB//Í ~ésc tranz. (daune, prejudicii) A plăti atât cât costă, acoperind o pagubă; a răsplăti; a compensa; a repara. /des- + a păgubi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DESPĂGUBÍ vb. a compensa, a răsplăti, (înv. şi pop.) a mulţumi, (prin Transilv.) a potoli, (înv.) a dezdăuna. (L-a ~ pentru pagubele pe care i le-a adus.)
(Dicţionar de sinonime)