deșerta dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEŞERTÁ, deşért, vb. I. (Pop.) 1. Tranz. A scoate întregul conţinut dintr-un recipient. ♢ Expr. A deşerta sacul (până la fund) = a spune tot ce ştii (noutăţi, glume, necazuri etc.). ♦ A bea până la fund băutura dintr-un vas; a da pe gât o băutură. 2. Refl. (Despre locuri populate de oameni) A deveni gol, pustiu. – Din deşert.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEŞERTA deşért tranz. pop. (recipiente, spaţii etc.) A lipsi de conţinut prin consumare sau scoatere; a goli. ♢ ~ paharul a bea paharul până la fund. ~ sacul a spune tot. /Din deşert
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DEŞERTÁ mă deşért intranz. pop. 1) A deveni deşert; a se goli. 2) (despre fiinţe) A evacua fecalele sau urina din organism; a se goli. /Din deşert
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

deşerta, deşertez v.t. (intl.) a aresta, a închide. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

deşertá vb., ind. prez. 1 sg. deşért, 3 sg. şi pl. deşártă; conj. prez. 3 sg. şi pl. deşárte; ger. deşertând
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEŞERTÁ vb. v. descărca.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A deşerta ≠ a umple
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: de des dese deser desert

Cuvinte se termină cu literele: ta rta erta serta eserta