DIBĂCÍ, dibăcesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A potrivi lucrurile cu îndemânare, cu iscusinţă; a nimeri. 2. A căuta cu stăruinţă. 3. A descoperi (după multă căutare); a găsi, a dibui. – Din dibaci.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DIBĂC//Í ~ésc tranz. pop. 1) A potrivi cu dibacie. 2) A studia cu insistenţă (pentru a cunoaşte). 3) A găsi după o căutare îndelungată; a descoperi. /Din dibaci
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
dibăcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dibăcésc, imperf. 3 sg. dibăceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dibăceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DIBĂCÍ vb. v. afla, descoperi, găsi, nimeri.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DIBĂC//Í ~ésc tranz. pop. 1) A potrivi cu dibacie. 2) A studia cu insistenţă (pentru a cunoaşte). 3) A găsi după o căutare îndelungată; a descoperi. /Din dibaci
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DIBĂCÍ vb. v. afla, descoperi, găsi, nimeri.
(Dicţionar de sinonime)