distrofie
[Sinonime]
DISTROFÍE, distrofii, s.f. Stare patologică constând în alterarea structurii unui ţesut, a unui organ, a unui sistem sau a organismului, în urma tulburărilor de nutriţie. – Din fr. dystrophie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DISTROFÍ//E ~i f. med. Stare patologică constând în dereglarea funcţiilor organismului în urma tulburărilor de nutriţie. [Art. distrofia; G.-D. distrofiei; Sil. -fi-e] /<fr. dystrophie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DISTROFÍE s.f. (Med.) Stare patologică constând în dezorganizarea nutriţiei ţesuturilor sau a organelor. ♦ Tulburare de nutriţie cronică la sugari. [Gen. -iei. / < fr. dystrophie, cf. gr. dys – dificil, trophe – hrană].
(Dicţionar de neologisme)
DISTROFÍE s. f. 1. leziune organică, tisulară sau glandulară, având la bază tulburări metabolice. 2. boală cronică de nutriţie la sugari. (< fr. dystrophie)
(Marele dicţionar de neologisme)
distrofíe s. f., art. distrofía, g.-d. art. distrofíei; pl. distrofíi, art. distrofíile (sil. -fi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DISTROFIE ENDEMICĂ TIREOPÁTĂ s. v. guşă endemică.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DISTROFÍ//E ~i f. med. Stare patologică constând în dereglarea funcţiilor organismului în urma tulburărilor de nutriţie. [Art. distrofia; G.-D. distrofiei; Sil. -fi-e] /<fr. dystrophie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DISTROFÍE s. f. 1. leziune organică, tisulară sau glandulară, având la bază tulburări metabolice. 2. boală cronică de nutriţie la sugari. (< fr. dystrophie)
(Marele dicţionar de neologisme)
distrofíe s. f., art. distrofía, g.-d. art. distrofíei; pl. distrofíi, art. distrofíile (sil. -fi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DISTROFIE ENDEMICĂ TIREOPÁTĂ s. v. guşă endemică.
(Dicţionar de sinonime)