doisprezece

DÓISPREZECE, DÓUĂSPREZECE num. card. Număr având în numărătoare locul între unsprezece şi treisprezece. ♢ (Adjectival) Are doisprezece copii. ♢ (Cu valoare de num. ord.) Secolul doisprezece. ♢ (Intră în componenţa num. adverbial) De douăsprezece ori. ♢ (Intră în componenţa num. distributiv) Câte doisprezece oameni. ♢ (Substantivat) Trei de doisprezece. [Var.: (reg.) dóisprece, dóuăsprece; dóişpe, dóuăşpe num. card.] – Doi + spre + zece.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DÓISPREZECE¹ num. card. 1) Unsprezece plus unu. ~ inşi. 2) (cu valoare de num. ord.) Al doisprezecelea; a douăsprezecea. /doi + spre + zece
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DÓISPREZECE² m. 1) Număr constând din douăsprezece unităţi. Împărţiţi ~ la şase. 2) Cifra 12 sau XII. 3) Obiect marcat cu această cifră. /doi + spre + zece
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dóisprezece num. m. (sil. mf. -spre-), f. dóuăsprezece
(Dicţionar ortografic al limbii române)