dulcegărie

DULCEGĂRÍE, dulcegării, s.f. (Depr.) Vorbă, purtare, atitudine dulceagă. – Dulceag + suf. -ărie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DULCEGĂRÍ//E ~i f. Vorbă sau atitudine dulceagă. [Art. dulcegăria; G.-D. dilcegăriei; Sil. -ri-e] /dulceag + suf. ~arie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dulcegăríe s. f., art. dulcegăría, g.-d. art. dulcegăríei; pl. dulcegăríi, art. dulcegăríile
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DULCEGĂRÍE s. v. sentimentalism.
(Dicţionar de sinonime)