dârstă

DẤRSTĂ, dârste, s.f. Piuă rudimentară acţionată de o apă curgătoare, în care se bat dimia, postavul etc. cu ajutorul unor ciocane de lemn. – Cf. bg. d r ă s t j a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DÂRST//Ă ~e f. înv. Piuă primitivă cu ciocane de lemn, acţionată de curentul unei ape curgătoare, în care se băteau dimia şi alte ţesături de casă. /cf. bulg. drăstja
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dîrstă (dấrste), s.f. – Piuă de bătut. – Var. drîstă. Mr. drişteală, megl. druşteală. Bg. drăsta (Skok 67, cf. Conev 82; Candrea), din sl. tresti „a amesteca, a agita” (după Tiktin, din sl. drati „a sfîşia”); cf. bg. drăstĕlo, de unde mr., megl., ngr. δριστέλλα, alb. dërstiljë. După Meyer 65, de la un lat. *tersile, de la tergere, ipoteză improbabilă. – Der. dîrstar, s.m. (piuar); dîrştină, s.f. (cămaşă de penitenţă), cuvînt înv. (sec. XVII), cu suf. esl. -ščina, cf. goştină (‹ sl. gore – ščina), boştină, ploştină, etc.
(Dicţionarul etimologic român)

dârstă s. f., g. -d. art. dârstei; pl. dârste
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DÂRSTĂ s. v. piuă.
(Dicţionar de sinonime)