e

E¹ s.m. invar. A şaptea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (vocală prepalatală mijlocie nerotunjită (2)).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

E² interj. Exclamaţie care exprimă diferite stări sufleteşti: a) reproş, enervare; b) plictiseală, indiferenţă; c) (repetat sau prelungit) mirare, satisfacţie, surpriză, admiraţie. – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

E interj. (se foloseşte pentru a exprima surpriză, admiraţie, enervare, reproş, indiferenţă etc.). /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

E- v. ex²-.
(Dicţionar de neologisme)

e⁴ / ee interj.
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

E, e s. m. invar.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

e/ee interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

úite-pópa-nu-e-pópa s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)