eferență

EFERÉNT, -Ă, eferenţi, -te, adj. Care duce (în afară). ♢ Fibre nervoase eferente = fibre nervoase prin care excitaţia trece de la centrii nervoşi spre zonele periferice ale corpului. – Din fr. efférent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EFERÉN//T ~tă (~ţi, ~te) Care duce în afară. ♢ Nerv ~ nerv prin care excitaţia trece de la centrii nervoşi spre periferia corpului. /<fr. efférent
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EFERÉNT, -Ă adj. Care duce în afară. ♢ Nervi eferenţi = nervi prin care excitaţia trece de la centrii nervoşi spre periferia corpului; vase eferente = vase care conduc lichidele secretate. [< fr. efférent, cf. lat. effere – a duce în afară].
(Dicţionar de neologisme)

EFERÉNT, -Ă adj. (despre vase, nervi) care duce în afară de la un centru important, de la un organ. (< fr. efférent, lat. efferens)
(Marele dicţionar de neologisme)

EFERÉNŢĂ s. f. transmitere centrifugală, spre periferie, a impulsurilor senzitivo-senzoriale. (< germ. Efferenz)
(Marele dicţionar de neologisme)

eferént adj. m., pl. eferénţi; f. sg. eferéntă, pl. eferénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

eferénţă s.f., g.-d. art. eferénţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)