eforie

EFORÍE, eforii, s.f. Nume dat unor instituţii administrative de utilitate publică sau culturală din trecut; consiliul de conducere al acestor instituţii; sediul acestor consilii; epitropie. – Din ngr. eforía.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EFORÍ//E ~i f. (în trecut) Instituţie administrativă de folos public cu funcţii social-culturale. [G.-D. eforiei] /<ngr. eforía
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EFORÍE s.f. 1. (Ant.) Eforat. 2. Corp de persoane care alcătuiau conducerea colectivă a unei instituţii de cultură sau de binefacere, constituind un fel de consiliu de administraţie. ♦ Instituţie condusă de un corp de efori. [Gen. -iei. / cf. fr. éphorie, gr. ephoria].
(Dicţionar de neologisme)

EFORÍE s. f. 1. (ant.) eforat. 2. (în trecut) conducere colectivă a unei instituţii de cultură sau de binefacere, un fel de consiliu de administraţie. ♢ instituţie condusă de un corp de efori. (< fr. éphorie, fr. ephoria)
(Marele dicţionar de neologisme)

eforíe s. f., art. eforía, g.-d. art. eforíei; pl. eforíi, art. eforíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
EFORÍE s. v. epitropie.
(Dicţionar de sinonime)