electrometrie

ELECTROMETRÍE s.f. Ansamblu de metode de analize chimice cantitative care folosesc ca indicator pentru observarea sfârşitului reacţiei variaţiei potenţialului electric al unui electrod cufundat în soluţia de analizat. – Din fr. électrométrie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ELECTROMETRÍE f. 1) Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul metodelor de măsurare a diferenţelor de potenţial electric cu ajutorul electrometrului. 2) Metodă de analiză chimică cantitativă, în cadrul căreia se foloseşte un electrod cufundat în soluţie pentru a indica sfârşitul reacţiei. /<fr. électrométrie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ELECTROMETRÍE s.f. Ansamblu de metode folosite pentru măsurarea diferenţelor de potenţial; potenţiometrie. [Gen. -iei. / cf. fr. électrométrie].
(Dicţionar de neologisme)

ELECTROMETRÍE s. f. metodă de analiză chimică cantitativă volumetrică, în care sfârşitul unei reacţii este pus în evidenţă prin variaţia potenţialului unui electrod cufundat în soluţia de analizat; potenţiometrie. (< fr. électrométrie)
(Marele dicţionar de neologisme)

electrometríe s. f. (sil. -tri-), art. electrometría, g.-d. electrometríi, art. electrometríei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ELECTROMETRÍE s. (CHIM.) potenţiometrie. (~ este o metodă de analiză chimică cantitativă volumetrică.)
(Dicţionar de sinonime)