ELECTROÓPTIC, -Ă, electrooptici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. (Despre dispozitive) Care cuprinde o parte electrică şi una optică. 2. S.f. Teoria electromagnetică a luminii. – Din fr. électro-optique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ELECTROÓPTIC, -Ă adj. Referitor la electrooptică. ♦ (Despre dispozitive) Care cuprinde o parte electrică şi una optică. [< fr. électro-optique].
(Dicţionar de neologisme)
ELECTROÓPTICĂ s.f. Ramură a fizicii care studiază fenomenele datorate acţiunii câmpului electric asupra luminii. [Pron. -tro-op-, gen. -cii. / < fr. électro-optique].
(Dicţionar de neologisme)
ELECTROÓPTIC, -Ă I. adj. referitor la electrooptică. II. s. f. ramură a fizicii care studiază fenomenele datorate acţiunii câmpului electric asupra luminii. (< fr. électro-optique)
(Marele dicţionar de neologisme)
electroóptic adj. → optic
(Dicţionar ortografic al limbii române)
electroóptică s. f., g.-d. art. electroópticii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ELECTROÓPTIC, -Ă adj. Referitor la electrooptică. ♦ (Despre dispozitive) Care cuprinde o parte electrică şi una optică. [< fr. électro-optique].
(Dicţionar de neologisme)
(Dicţionar de neologisme)
ELECTROÓPTIC, -Ă I. adj. referitor la electrooptică. II. s. f. ramură a fizicii care studiază fenomenele datorate acţiunii câmpului electric asupra luminii. (< fr. électro-optique)
(Marele dicţionar de neologisme)
electroóptic adj. → optic
(Dicţionar ortografic al limbii române)
electroóptică s. f., g.-d. art. electroópticii
(Dicţionar ortografic al limbii române)