electrovalență
[Sinonime]
ELECTROVALÉNŢĂ, electrovalenţe, s.f. Legătură chimică stabilită între ioni cu sarcini electrice de semn contrar, datorită forţelor de atracţie dintre aceştia. – Din fr. électrovalence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ELECTROVALÉNŢ//Ă ~e f. Legătură chimică între ioni cu sarcini electrice contrare; valenţă electrică. /<fr. électrovalence
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ELECTROVALÉNŢĂ s.f. Legătură chimică rezultată prin deplasarea unui electron de la un atom la altul. [Cf. fr. électrovalence].
(Dicţionar de neologisme)
ELECTROVALÉNŢĂ s. f. legătură chimică stabilită între ioni cu sarcini electrice de semn contrar, datorită forţelor electrostatice de atracţie dintre aceştia. (< fr. électrovalence)
(Marele dicţionar de neologisme)
electrovalénţă s. f. → valenţă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ELECTROVALÉNŢĂ s. (CHIM.) legătură electrova-lentă, legătură heteropolară, legătură ionică.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ELECTROVALÉNŢ//Ă ~e f. Legătură chimică între ioni cu sarcini electrice contrare; valenţă electrică. /<fr. électrovalence
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ELECTROVALÉNŢĂ s. f. legătură chimică stabilită între ioni cu sarcini electrice de semn contrar, datorită forţelor electrostatice de atracţie dintre aceştia. (< fr. électrovalence)
(Marele dicţionar de neologisme)
electrovalénţă s. f. → valenţă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ELECTROVALÉNŢĂ s. (CHIM.) legătură electrova-lentă, legătură heteropolară, legătură ionică.
(Dicţionar de sinonime)