între dex - definiţie, sinonime, conjugare
INTRÁ2, íntru, vb. I. Intranz. I. (Despre fiinţe) 1. A trece din afară înăuntru, a merge dintr-un loc deschis într-unul închis (sau considerat ca atare); a se introduce, a se băga. ♢ Expr. A intra în spital = a se interna. (Parcă) a intrat în pământ = a dispărut fără urmă. A intra în pământ (de ruşine) = a-i fi foarte ruşine. 2. Fig. A pătrunde, a se vârî, a ajunge la... A intra în amănunte. ♢ Expr. A-i intra cuiva în voie = a-i face cuiva (toate) gusturile, a-i face pe plac. (Fam). A(-i) intra cuiva (pe) sub piele = a câştiga bunăvoinţa cuiva prin fel de fel de mijloace. 3. A participa, a se băga, a se amesteca; a lua parte la o activitate. ♢ Expr. A intra într-o belea (sau încurcătură, impas, necaz) = a avea de îndurat un necaz (sau o încurcătură etc.). A intra în horă = a începe să ia parte la o acţiune. A intra în vorbă cu cineva = a) a începe o discuţie cu cineva; b) (pop.) a lega relaţii de prietenie, de dragoste cu o persoană de sex opus. A intra de serviciu = a începe garda la o unitate militară, la un spital etc. A intra în război (sau în luptă, în acţiune etc.) = a începe războiul (sau lupta etc.). ♦ A ajunge, a apuca (sau a fi pe punctul să ajungă, să apuce) o vârstă, o epocă etc. 4. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în” sau „la”) A îmbrăţişa o îndeletnicire; a se angaja într-o slujbă. 5. A adera, a se înscrie, a fi admis într-o organizaţie, într-o asociaţie etc. II. (Despre lucruri, fenomene, idei etc.) 1. A pătrunde, a se înfige, a se băga; a străbate. Acul intră în pânză. Lumina intră pe fereastră. 2. Fig. A-şi face loc, a se strecura; a ajunge în... ♢ Loc. vb. A intra boala în cineva (sau în oasele cuiva) = a se îmbolnăvi. A intra frica (sau groaza, spaima) în cineva (sau în oasele, în inima cuiva) = a se înfricoşa, a se îngrozi. ♢ Expr. N-a intrat vremea (sau n-au intrat zilele) în sac = mai este timp, n-a trecut vremea. A intra în (sau sub) stăpânirea cuiva = a ajunge în puterea cuiva. A-i intra (cuiva ceva) în sânge = a deveni un obicei, un act reflex, o necesitate. A intra în sufletul cuiva = a) a plictisi pe cineva cu amabilităţile sau cu insistenţele; b) a deveni drag cuiva. 3. A avea loc; a încăpea. Cartea intră în servietă. ♦ (Mat.) A se cuprinde de un anumit număr de ori în alt număr. 4. (Despre materiale) A fi necesar, a trebui într-o anumită proporţie spre a realiza un anumit produs. La acest palton intră stofă multă. ♦ A face parte integrantă (din ceva). 5. (În expr.) A intra la spălat = (despre ţesături sau obiecte textile) a-şi micşora dimensiunile prin spălare. A intra la apă = a) (despre ţesături sau obiecte textile) a-şi micşora dimensiunile la muierea în apă; b) (despre oameni) a ajunge într-o situaţie neplăcută, grea. 6. (Despre o lege, un pact etc.; în expr.) A intra în vigoare = a căpăta putere, a deveni aplicabil. 7. A începe executarea unei părţi dintr-o bucată muzicală. [Var.: (pop.) întrá vb. I] – Lat. intrare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNTRÁ vb. I. v. intra2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNTRE1- Element de compunere care arată reciprocitatea, îmbinarea, amestecul şi care serveşte la formarea unor substantive, adjective şi verbe. – Din lat. inter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNTRE2 prep. 1. În locul dintre... Între munţi. ♢ Expr. A fi între ciocan şi nicovală v. ciocan. A pleca (sau a fugi, a ieşi, a se duce, a se întoarce etc.) cu coada între picioare v. coadă. ♦ Printre, în mijlocul... Între străini. ♦ (Reg.) Pe. 2. În intervalul scurs de la o întâmplare la alta. L-a vizitat între două călătorii. ♢ Expr. Între acestea sau între timp = în răstimp... 3. Dintre, printre. S-a dovedit cel mai iscusit între toţi. 4. (Arată reciprocitatea) Unul cu altul (sau unii cu alţii). S-au sfătuit între ei. 5. (În legătură cu verbul „a împărţi”) La2. Câştigul s-a împărţit între participanţi. 6. (Indică o aproximare) Să vii între 12 şi 13. – Lat. inter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A INTRÁ íntru intranz. I. 1) (în opoziţie cu a ieşi) A pătrunde din exterior în interior; a trece dintr-un spaţiu sau mediu în altul. ~ în magazin. ~ în livadă. ~ în nori. 2) A se angaja (într-o activitate), îndeplinind anumite cerinţe; a începe să facă parte (dintr-o instituţie, ansamblu, partid etc.). ~ în societatea de renaştere a culturii naţionale. ~ la universitate. 3) A trece într-o altă perioadă de timp. ~ în anul 2001. ~ în al treizecilea an de viaţă. 4) A putea fi cuprins în anumite limite; a încăpea. În sacoşă intră 10 kg de cartofi. 5) A fi parte componentă; a se include. În sumă intră toate cheltuielile. 6) (despre materiale) A se cere pentru realizarea unui obiect; a fi necesar; a trebui. II. (în îmbinări) 1) (sugerează ideea de iniţiere a unei acţiuni) ~ în luptă. ~ în vorbă.~ în vigoare a căpăta caracter oficial, începând a se aplica în practică. 2) (sugerează ideea de trecere într-o altă stare) ~ în nevoi.~ la spălat a-şi micşora dimensiunile la spălat. 3) (sugerează ideea de infiltrare în cineva sau ceva) ~ groaza în cineva. ~ umezeala în pereţi.A (nu)-i ~ în voie cuiva a (nu)-i satisface cuiva dorinţele. ~ în sânge a deveni o necesitate. [Sil. in-tra] /<lat. intrare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNTRE prep. 1) (exprimă un raport spaţial, indicând spaţiul sau locul dintre două sau mai multe obiecte sau persoane) În locul dintre; printre. Între Nistru şi Prut. Satul este aşezat între două dealuri. S-a dus între străini. 2) (exprimă un raport temporal, indicând intervalul de timp) În intervalul dintre... Luăm prânzul între orele 13 şi 14.Între timp în intervalul de timp; în răstimp. 3) (exprimă un raport de reciprocitate şi formează cu cuvintele pe care le introduce complemente indirecte sau atribute) Dintre. 4) (exprimă un raport distributiv şi formează cu cuvintele pe care le introduce complemente indirecte) La. Premiul a fost împărţit între membrii colectivului. [Sil. în-tre] /<lat. inter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

între prep. – În locul dintre, în mijlocul a. – Mr. (n)tră, megl. antri, istr. ăntre. Lat. inter (Puşcariu 890; Candrea-Dens., 878; REW 4485a; DAR; cf. Moser 434), cf. it. tra, prov., fr., sp., port. entre. În trecut, s-a confundat cu lat. ante; s-a folosit pînă în sec. XVII cu sensul „în faţa, în prezenţa cuiva”. – Der. dintre, prep., comp. cu de (diferenţa de sens constă în aceea că între indică poziţia, iar dintre provenienţa: între toţi; dintre toţi; printre, prep.; comp. cu prin (după Candrea-Scriban, 880, din lat. per inter). Se foloseşte de asemenea ca pref. neol., înlocuind fr. entre-.
(Dicţionarul etimologic român)

intrá vb., ind. prez. 1 sg. íntru, 2 sg. íntri, 3 sg. şi pl. íntră
(Dicţionar ortografic al limbii române)

î́ntre tímp loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

î́ntre prep.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INTRÁ vb. 1. a merge, a păşi, a pătrunde. (Au ~ în casă.) 2. a veni. (~ te rog în casă!) 3. v. băga. 4. v. încăpea. 5. v. ajunge. 6. v. înfige. 7. v. pătrunde. 8. v. angaja. 9. v. înrola. 10. v. adera. 11. a pătrunde, a trece. (Acest cuvânt a ~ în limba literară.) 12. a se strâmta, a se strânge. (Pânza a ~ la apă.) 13. v. cuprinde. 14. v. consuma.
(Dicţionar de sinonime)

INTRÁ vb. v. asocia, grupa, însoţi, întovărăşi, uni.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNTRE inter-, intra-.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNTRE prep. 1. v. printre. 2. (înv.) înde. (Se consultau ~ ei.) 3. v. dintre.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNTRE prep. v. asupra, către, înspre, la, pe, spre.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A intra ≠ a ieşi
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in int intr

Cuvinte se termină cu literele: re tre ntre