realizarea

REALIZÁRE, realizări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) realiza şi rezultatul ei; îndeplinire, înfăptuire. 2. Lucru realizat. ♦ Creaţie. [Pr.: re-a-] – V. realiza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REALIZ//ÁRE ~ări f. 1) v. A REALIZA. 2) Rezultat al unei munci; lucru realizat. [G.-D. realizării; Sil. re-a-] /v. a realiza
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REALIZÁRE s.f. 1. Acţiunea de a (se) realiza şi rezultatul ei; înfăptuire. 2. Lucru realizat. 3. Reuşită, succes. ♦ Creaţie. [< realiza].
(Dicţionar de neologisme)

REALIZÁRE s. f. 1. acţiunea de a (se) realiza. 2. lucru realizat. ♢ creaţie, operă de artă, ştiinţifică etc. 3. reuşită, succes. (< realiza)
(Marele dicţionar de neologisme)

realizáre s. f. (sil. re-a-), g.-d. art. realizării; pl. realizări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
REALIZÁRE s. 1. v. executare. 2. v. creare. 3. (concr.) înfăptuire, lucrare, operă. (O mare ~.) 4. v. creaţie. 5. executare, execuţie, facere, făurire. (~ unei opere durabile.) 6. v. concretizare. 7. v. turnare. 8. v. obţinere. 9. v. inventare. 10. v. făurire. 11. v. înfăptuire. 12. v. repurtare. 13. v. stabilire. 14. v. îndeplinire. 15. îndeplinire, înfăptuire, (înv.) realizaţie. (~ unui vechi vis.)
(Dicţionar de sinonime)