lucrare dex - definiţie, sinonime, conjugare
LUCRÁ, lucrez, vb. I. 1. Intranz. şi tranz. A efectua, a presta o muncă, a face un lucru; a munci. ♢ Expr. (Trans.) A nu avea ce lucra = a face un lucru care putea fi sau trebuia evitat, a nu-şi vedea de treabă. 2. Intranz. A fi în mişcare, în acţiune; a dezvolta o activitate într-o direcţie oarecare; a funcţiona. 3. Intranz. A acţiona în chip eficace, a avea efectul dorit asupra cuiva, a fi eficient. 4. Tranz. A da unui material brut altă formă, făcând din el un obiect oarecare; a prelucra un material; a realiza, a executa. ♦ A clădi, a construi. ♦ A face, a confecţiona; a fabrica. ♦ A coase, a broda; a împleti. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A unelti împotriva cuiva. [Prez. ind. şi: (reg.) lúcru] – Lat. lucubrare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LUCRÁRE, lucrări, s.f. 1. Acţiunea de a lucra şi rezultatul ei; muncă, activitate. ♢ Expr. A pune în lucrare = a începe executarea, a pune în practică. ♦ (Înv.) Muncă, activitate, efort pentru a realiza ceva. ♦ (Concr.) Lucru realizat printr-o muncă fizică sau intelectuală. ♦ Studiu scris asupra unui anumit subiect; scriere, operă artistică sau ştiinţifică. ♦ Spec. Operaţie sau ansamblu de operaţii efectuate cu ajutorul maşinilor, utilajelor etc., precum şi materialele şi manopera respectivă, în vederea realizării, reparării, transformării etc.; sistem tehnic realizat printr-o astfel de operaţie. ♢ Lucrarea solului = ansamblul lucrărilor de arat, grăpat etc. executate în vederea creării unor condiţii optime de încolţire şi de creştere a plantelor. Lucrarea pământului = agricultură. 2. Înfăptuire, realizare. 3. Fig. (Rar) Lucrătură (2). – V. lucra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A LUCR//Á ~éz 1. intranz. 1) A acţiona depunând eforturi susţinute (fizice sau intelectuale); a depune o muncă; a munci. ~ la uzină. ~ din greu. ♢ ~ ca un rob a presta o muncă foarte grea, obosind peste măsură. 2) A exercita o activitate profesională sau o specialitate; a munci. ~ ca medic. 3) A depune un efort fizic sau/şi intelectual susţinut permanent (pentru a obţine un rezultat util); a munci. 4) (despre mecanisme, vehicule, organe, maşini, aparate etc.) A fi în acţiune; a-şi îndeplini funcţia; a funcţiona; a merge. 5) A acţiona în mod eficace; a avea efect. Legea ~ează. Medicamentul ~ează. 2. tranz. A supune unei acţiuni sistematice (pentru a modifica forma, a face folositor etc.); a modifica prin muncă. ~ pământul. ~ lemnul. [Sil. lu-cra] /<lat. lucrare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LUCR//ÁRE ~ări f. 1) v. A LUCRA. 2) Operă artistică sau ştiinţifică. 3) Efort fizic sau mintal pentru a realiza ceva. ~area pământului. 4) fig. Traducere în viaţă; înfăptuire; realizare. [Sil. lu-cra-] /v. a lucra
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

lucrá (lucréz, lucrát), vb. – 1. A produce, a elabora, a face. – 2. A munci, a opera. – 3. A broda, a coase. – 4. (Cu complement direct personal). A purta intrigi contra cuiva, a mistifica. – Mr. lucredzu, megl., istr. lucrez. Lat. lŭcrāre „a cîştiga” (Puşcariu 951; REW 5145; Puşcariu, Lr., 243), cf. prov., sp. lograr. Evoluţia semantică de la a cîştiga la „a munci” este normală şi comună tuturor idiomurilor, cf. fr. travailler „a lucra” şi „a produce avere”, în expresii ca l’argent qui ne travaille pas; cf. şi lat. med. lucrari „a (pre)lucra”. Der. din lat. lūcubrāre (Densusianu, Bulg. Soc. fil., II, 17; Candrea-Dens., 1013; Densusianu, GS, II, 19) nu pare posibilă. Der. lucru, s.n. (muncă, treabă; activitate, acţiune; obiect, afacere), probabil din lat. lŭcrum (Puşcariu 990; REW 5146), cf. mr., megl., istr. lucru; lucrăreţ, adj. (înv., muncitor, activ); lucrare, s.f. (lucru, operă); lucrător, adj. (muncitor, laborios); lucrător, s.m. (muncitor); lucrătoare, s.f. (Banat, atelier); lucrătură, s.f. (fel, mod de a munci; intrigă, mistificare); lucroi, adj. (înv., muncitor); prelucra, vb. (a retopi, a recompune; a pregăti); conlucra, vb., format după lat. collaborare; conlucrător, s.m. (colaborator). – Der. neol. lucrativ, adj., din fr. lucratif. – Din rom. provine alb. lukrë „oaie” (Philippide, II, 646), pentru al cărui semantism, cf. sp. ganado.
(Dicţionarul etimologic român)

lucrá vb. (sil. -cra), ind. prez. 1 sg. lucréz, 2 sg. lucrézi, 3 sg. şi pl. lucreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lucráre s. f. (sil. -cra-), g.-d. art. lucrării; pl. lucrări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LUCRÁ vb. 1. v. munci. 2. v. activa. 3. a funcţiona, a servi, a sluji, (înv.) a posluşi. (~ de 20 de ani ca laborantă.) 4. v. prelucra. 5. v. cultiva. 6. v. funcţiona.
(Dicţionar de sinonime)

LUCRÁ vb. v. acţiona, complota, conjura, conspira, unelti.
(Dicţionar de sinonime)

LUCRÁRE s. 1. cultivare. 2. v. carte. 3. v. operă. 4. operă, scriere, text, (livr.) op, (înv. şi pop.) scriptură, (înv.) scriitură, scrisoare, uvraj. (A prezentat ~ la tipografie.) 5. lucrare dramatică v. piesă. 6. studiu. (O mică ~ de chimie fizică.) 7. (PED.) lucrare de control = extemporal. 8. operă, realizare. (O ~ statuară.)
(Dicţionar de sinonime)

LUCRÁRE s. v. lucru, muncă, treabă.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A lucra ≠ a (se) odihni, a şedea, a trândăvi, a trântori
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: lu luc lucr lucra lucrar

Cuvinte se termină cu literele: re are rare crare ucrare