enunța

ENUNŢÁ, enúnţ, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ENUNŢÁ enúnţ tranz. (ipoteze, teorii, opinii) A pune în circulaţie; a lansa; a emite. /<fr. énoncer, lat. enuntiare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

enunţá (enúnţ, enunţát), vb. – A exprima. Lat. enuntiare, prin intermediul fr. énouncer. – Der. enunţ, s.n.
(Dicţionarul etimologic român)

ENUNŢÁ vb. I. tr. A spune, a formula, a exprima, a expune (idei, teorii). [P.i. enúnţ. / < it. enunziare, fr. énoncer, lat. enuntiare].
(Dicţionar de neologisme)

ENUNŢÁ vb. tr. a formula, a expune o idee, o teorie. (< fr. énoncer, lat. enuntiare)
(Marele dicţionar de neologisme)

enunţá vb., ind. prez. 1 sg. enúnţ, 3 sg. şi pl. enúnţă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ENUNŢÁ vb. 1. a formula. (A ~ o judecată de valoare.) 2. v. emite.
(Dicţionar de sinonime)