EPARHÍE, eparhii, s.f. Diviziune administrativă bisericească, condusă de un episcop; episcopie, dieceză. – Din ngr. eparhía.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
EPARHÍ//E ~i f. Diviziune administrativă bisericească, condusă de un episcop; episcopie. [G.-D. eparhiei] /<ngr. eparhia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
eparhíe (eparhíi), s.f. – Dioceză. – Mr. eparhie. Ngr. ἐπαρχία (Murnu 21; Gáldi 180). Sec. XVII. – Der. eparhial, adj. (diocezan); eparhiot, s.m. (diocezan).
(Dicţionarul etimologic român)
EPARHÍE s. f. 1. circumscripţie administrativă în Imperiul Roman de Răsărit. 2. subdiviziune a diecezei în biserica bizantină, condusă de un episcop; episcopie. (< fr. eparchie, gr. eparkhia)
(Marele dicţionar de neologisme)
EPÁRH s. m. 1. titlu de prefect în Bizanţ. 2. conducător, şef al unei eparhii; episcop. (< fr. eparque, gr. eparkhos)
(Marele dicţionar de neologisme)
eparhíe s. f., art. eparhía, g.-d. art. eparhíei; pl. eparhíi, art. eparhíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
EPARHÍE s. v. episcopie.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
EPARHÍ//E ~i f. Diviziune administrativă bisericească, condusă de un episcop; episcopie. [G.-D. eparhiei] /<ngr. eparhia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
EPARHÍE s. f. 1. circumscripţie administrativă în Imperiul Roman de Răsărit. 2. subdiviziune a diecezei în biserica bizantină, condusă de un episcop; episcopie. (< fr. eparchie, gr. eparkhia)
(Marele dicţionar de neologisme)
EPÁRH s. m. 1. titlu de prefect în Bizanţ. 2. conducător, şef al unei eparhii; episcop. (< fr. eparque, gr. eparkhos)
(Marele dicţionar de neologisme)
eparhíe s. f., art. eparhía, g.-d. art. eparhíei; pl. eparhíi, art. eparhíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
EPARHÍE s. v. episcopie.
(Dicţionar de sinonime)