eradica

ERADICÁ, eradíc, vb. I. Tranz. A smulge din rădăcini, a dezrădăcina; p. ext. a stârpi, a desfiinţa. – Din lat., it. eradicare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ERADI//CÁ ~chéz tranz. A smulge din rădăcini; a dezrădăcina. /<lat. eradicare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ERADICÁ vb. I. tr. (Latinism) A smulge din rădăcini, a dezrădăcina; (p. ext.) a stârpi, a desfiinţa, a extirpa. [P.i. eradíc. / < lat., it. eradicare].
(Dicţionar de neologisme)

ERADICÁ vb. tr. a smulge din rădăcini, a dezrădăcina; (p. ext.) a stârpi, a desfiinţa, a extirpa. (< lat., it. eradicare, fr. éradiquer)
(Marele dicţionar de neologisme)

eradicá vb., ind. prez. 1 sg. eradichéz, 3 sg. şi pl. eradicheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ERADICÁ vb. v. dezrădăcina, stârpi.
(Dicţionar de sinonime)