ermetism

ERMETÍSM s.n. Tendinţă în literatură, mai ales în poezie, de a folosi, uneori cu ostentaţie, un limbaj obscur, dificil, criptic. – Din fr. hermétisme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ERMETÍSM n. 1) Caracter închis, de nepătruns. 2) Curent literar, caracterizat printr-un limbaj excesiv intelectualizat. /<fr. hermétisme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ERMETÍSM s.n. 1. Caracterul de neînţeles al unei opere, lucrări teoretice, caracterul secret al unei doctrine. 2. Curent literar, manifestat cu precădere după primul război mondial, care a cultivat deliberat (în poezie) un limbaj excesiv intelectualizat, încifrat, adesea ininteligibil. [Var. hermetism s.n. / < fr. hermétisme, it. ermetismo, cf. Hermes (Trismegistul) – zeu grec, considerat de alchimişti ca patron al ştiinţelor oculte şi al magiei].
(Dicţionar de neologisme)

ERMETÍSM s. n. 1. caracterul a ceea ce este ermetic (2). 2. direcţie estetică (după primul război mondial) care cultiva deliberat (în poezie) un limbaj excesiv intelectualizat, cifrat, adesea ininteligibil. 3. ansamblul doctrinelor ezoterice ale alchimiştilor. (< fr. hermétisme)
(Marele dicţionar de neologisme)

ermetísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)