esplanada

ESPLANÁDĂ, esplanade, s.f. 1. Suprafaţă (plantată cu arbori, iarbă şi flori) aflată, de obicei, în faţa unei clădiri importante sau a unui ansamblu arhitectural. 2. Stradă largă având în mijlocul ei alei bogat plantate cu arbori, iarbă şi flori. – Din fr. esplanade.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ESPLANÁD//Ă ~e f. Loc (plantat cu arbori, iarbă şi flori) care se află, de obicei, în faţa unei clădiri monumentale. [G.-D. esplanadei] /<fr. esplanade
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ESPLANÁDĂ s.f. 1. Loc deschis de dimensiuni foarte mari, aflat în faţa unui edificiu important. 2. (Mil.) Spaţiu neted în pantă uşoară, situat în faţa unei lucrări de fortificaţie. [< fr. esplanade, cf. it. esplanata].
(Dicţionar de neologisme)

ESPLANÁDĂ s. f. 1. loc deschis, de dimensiuni mari, în faţa unui edificiu important. 2. spaţiu neted în pantă uşoară, în faţa unei lucrări de fortificaţie. (< fr. esplanade)
(Marele dicţionar de neologisme)

esplanádă s. f., g.-d. art. esplanádei; pl. esplanáde
(Dicţionar ortografic al limbii române)