EXCELÉNT, -Ă, excelenţi, -te, adj. (Adesea adverbial) Care excelează; deosebit, admirabil, minunat, excepţional de bun. – Din fr. excelent, lat. excellens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
EXCELÉNŢĂ, excelenţe, s.f. 1. Titlu acordat ambasadorilor sau (în unele ţări) marilor demnitari de stat. 2. (În loc.) Prin excelenţă = în cel mai înalt grad; mai ales, cu deosebire; eminamente. – Din fr. excellence, lat. excellentia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
EXCELÉN//T ~tă (~ţi, ~te) Care excelează; impunător prin calităţile sale; minunat. /<fr. excellent, lat. excellens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
EXCELÉNŢ//Ă ~e f. 1) Caracter excelent; calitate foarte bună. 2) (în ţările apusene) Titlu onorific, folosit şi ca termen de reverenţă, acordat ambasadorilor, miniştrilor şi demnitarilor bisericeşti. ♢ Prin ~ în mod foarte reprezentativ; în cel mai înalt grad; eminamente. [G.-D. excelenţei] /<fr. excellence, lat. excellentia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
EXCELÉNT, -Ă adj. Foarte bun, excepţional, admirabil, minunat. [Pron. ecs-ce-. / cf. fr. excellent, lat. excellens].
(Dicţionar de neologisme)
EXCELÉNŢĂ s.f. 1. Titlu onorific care se dă în unele ţări miniştrilor, ambasadorilor şi (la catolici) episcopilor. 2. (Rar) Înalt grad de perfecţiune; calitatea de a fi excelent. ♢ Prin excelenţă = în mod deosebit, mai ales. [Cf. fr. excellence, lat. excellentia].
(Dicţionar de neologisme)
EXCELÉNT, -Ă adj. foarte bun, excepţional, admirabil, minunat, extrem de valoros. (< fr. excellent, lat. excellens)
(Marele dicţionar de neologisme)
EXCELÉNŢĂ s. f. 1. titlu care se dă în unele ţări demnitarilor (şefi de state, ambasadori, miniştri) şi (la catolici) episcopilor. 2. înalt grad de perfecţiune; calitatea de a fi excelent. o prin ~ = în mod deosebit. (< fr. excellence, lat. excellentia)
(Marele dicţionar de neologisme)
excelént adj. m., pl. excelénţi; f. sg. exceléntă, pl. excelénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Excelénţa sa (voástră) s. f. art. + adj., g.-d. Excelénţei sále (voástre)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
excelénţă s. f., g.-d. art. excelénţei; pl. excelénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Excelénţă (termen de adresare) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Excelénţele lor s. f. art. pl. + pr.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
EXCELÉNT adj. v. admirabil.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
EXCELÉNŢĂ, excelenţe, s.f. 1. Titlu acordat ambasadorilor sau (în unele ţări) marilor demnitari de stat. 2. (În loc.) Prin excelenţă = în cel mai înalt grad; mai ales, cu deosebire; eminamente. – Din fr. excellence, lat. excellentia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
EXCELÉNŢ//Ă ~e f. 1) Caracter excelent; calitate foarte bună. 2) (în ţările apusene) Titlu onorific, folosit şi ca termen de reverenţă, acordat ambasadorilor, miniştrilor şi demnitarilor bisericeşti. ♢ Prin ~ în mod foarte reprezentativ; în cel mai înalt grad; eminamente. [G.-D. excelenţei] /<fr. excellence, lat. excellentia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
EXCELÉNT, -Ă adj. Foarte bun, excepţional, admirabil, minunat. [Pron. ecs-ce-. / cf. fr. excellent, lat. excellens].
(Dicţionar de neologisme)
EXCELÉNŢĂ s.f. 1. Titlu onorific care se dă în unele ţări miniştrilor, ambasadorilor şi (la catolici) episcopilor. 2. (Rar) Înalt grad de perfecţiune; calitatea de a fi excelent. ♢ Prin excelenţă = în mod deosebit, mai ales. [Cf. fr. excellence, lat. excellentia].
(Dicţionar de neologisme)
EXCELÉNT, -Ă adj. foarte bun, excepţional, admirabil, minunat, extrem de valoros. (< fr. excellent, lat. excellens)
(Marele dicţionar de neologisme)
EXCELÉNŢĂ s. f. 1. titlu care se dă în unele ţări demnitarilor (şefi de state, ambasadori, miniştri) şi (la catolici) episcopilor. 2. înalt grad de perfecţiune; calitatea de a fi excelent. o prin ~ = în mod deosebit. (< fr. excellence, lat. excellentia)
(Marele dicţionar de neologisme)
excelént adj. m., pl. excelénţi; f. sg. exceléntă, pl. excelénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Excelénţa sa (voástră) s. f. art. + adj., g.-d. Excelénţei sále (voástre)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
excelénţă s. f., g.-d. art. excelénţei; pl. excelénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Excelénţă (termen de adresare) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Excelénţele lor s. f. art. pl. + pr.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
EXCELÉNT adj. v. admirabil.
(Dicţionar de sinonime)