expectativele

EXPECTATÍVĂ, expectative, s.f. Aşteptare bazată pe anumite drepturi, promisiuni, probabilităţi sau calcule; neintervenţie în anumite chestiuni sau situaţii, şi aşteptarea unui moment potrivit; expectaţie. – Din fr. expectative.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EXPECTATÍV//Ă ~e f. Aşteptare a unui moment potrivit (bazată pe anumite calcule, promisiuni etc.) pentru a interveni într-o situaţie, într-o chestiune. [G.-D. expectativei] /<fr. expectative
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EXPECTATÍVĂ s.f. Aşteptare, speranţă întemeiată pe anumite drepturi, probabilităţi sau promisiuni; expectaţie. [Var. espectativă s.f. / < fr. expectative, cf. lat. expectare – a aştepta].
(Dicţionar de neologisme)

EXPECTATÍVĂ s. f. aşteptare, speranţă întemeiată pe anumite drepturi, promisiuni sau probabilităţi; expectaţie. (< fr. expectative)
(Marele dicţionar de neologisme)

expectatívă s. f., g.-d. art. expectatívei; pl. expectatíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)