FINÁNŢĂ s.f. v. finanţe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FINÁNŢE s.f. pl. 1. Totalitatea mijloacelor băneşti care se găsesc la dispoziţia unui stat şi care sunt necesare pentru îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor sale. ♢ Om de finanţe = a) specialist în probleme financiare; b) deţinător de capitaluri. (La sg.) Marea finanţă = deţinătorii marilor capitaluri financiare. ♦ Totalitatea mijloacelor băneşti ale unei întreprinderi. ♦ (Fam.) Averea în bani a unei persoane particulare. 2. Ştiinţă care studiază finanţele (1). [Var.: finánţă s.f.] – Din fr. finance, it. finanza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FINANŢÁ, finanţez, vb. I. Tranz. A întreţine sau a susţine cu bani o persoană, o instituţie, o întreprindere etc. ♦ (Fam.) A împrumuta pe cineva cu bani. – Din fr. financer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FINÁNŢE f. pl. 1) Totalitate a mijloacelor băneşti de care dispune un stat. 2) Ramură a ştiinţei economice care se ocupă cu studiul circulaţiei banilor în cadrul unui stat. 3) fam. Resursele băneşti individuale. /<fr. finances, it. finanza
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A FINANŢ//Á ~éz tranz. (întreprinderi, instituţii, persoane) A asigura cu finanţe. /<fr. financer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FINÁNŢE s.f.pl. 1. Ansamblul relaţiilor economice, exprimate valoric, care apar în procesul repartiţiei produsului social în legătură cu satisfacerea nevoilor colective ale societăţii. 2. Ştiinţă care se ocupă cu finanţele (1). 3. Totalitatea mijloacelor financiare ale unui stat, ale unei întreprinderi. ♦ (Fam.) Avere bănească a unei persoane particulare. 4 (Rar; la sg.) Marea finanţă = totalitatea posesorilor de mari valori financiare. [Cf. fr. finance, it. finanza].
(Dicţionar de neologisme)
FINANŢÁ vb. I. tr. A susţine cu bani, a da bani (unei persoane, unei întreprinderi etc.). ♦ (Fam.) A împrumuta cu bani (pe cineva). [< fr. financer].
(Dicţionar de neologisme)
FINÁNŢE s. f. pl. 1. ansamblul relaţiilor economice, exprimate valoric, care apar în procesul repartiţiei produsului social în legătură cu satisfacerea nevoilor colective ale societăţii. 2. ştiinţă care se ocupă cu finanţele (1). 3. totalitatea mijloacelor financiare ale unui stat, ale unei întreprinderi. ♢ (fam.) averea în bani a unei persoane. 4. (sg.) marea ~ă = totalitatea posesorilor de mari capitaluri financiare. (< fr. finance, it. finanza)
(Marele dicţionar de neologisme)
FINANŢÁ vb. tr. 1. a aloca, a repartiza mijloace băneşti unei întreprinderi, instituţii etc. 2. (fam.) a împrumuta cu bani (pe cineva); a subvenţiona. (< fr. financer)
(Marele dicţionar de neologisme)
FINÁNŢĂ s.f. v. finanţe (4) [DN].
(Alte dicţionare)
finánţe s. f. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
finanţá vb., ind. prez. 1 sg. finanţéz, 3 sg. şi pl. finanţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FINANŢÁ vb. v. subvenţiona.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FINÁNŢE s.f. pl. 1. Totalitatea mijloacelor băneşti care se găsesc la dispoziţia unui stat şi care sunt necesare pentru îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor sale. ♢ Om de finanţe = a) specialist în probleme financiare; b) deţinător de capitaluri. (La sg.) Marea finanţă = deţinătorii marilor capitaluri financiare. ♦ Totalitatea mijloacelor băneşti ale unei întreprinderi. ♦ (Fam.) Averea în bani a unei persoane particulare. 2. Ştiinţă care studiază finanţele (1). [Var.: finánţă s.f.] – Din fr. finance, it. finanza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FINÁNŢE f. pl. 1) Totalitate a mijloacelor băneşti de care dispune un stat. 2) Ramură a ştiinţei economice care se ocupă cu studiul circulaţiei banilor în cadrul unui stat. 3) fam. Resursele băneşti individuale. /<fr. finances, it. finanza
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A FINANŢ//Á ~éz tranz. (întreprinderi, instituţii, persoane) A asigura cu finanţe. /<fr. financer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FINÁNŢE s.f.pl. 1. Ansamblul relaţiilor economice, exprimate valoric, care apar în procesul repartiţiei produsului social în legătură cu satisfacerea nevoilor colective ale societăţii. 2. Ştiinţă care se ocupă cu finanţele (1). 3. Totalitatea mijloacelor financiare ale unui stat, ale unei întreprinderi. ♦ (Fam.) Avere bănească a unei persoane particulare. 4 (Rar; la sg.) Marea finanţă = totalitatea posesorilor de mari valori financiare. [Cf. fr. finance, it. finanza].
(Dicţionar de neologisme)
FINANŢÁ vb. I. tr. A susţine cu bani, a da bani (unei persoane, unei întreprinderi etc.). ♦ (Fam.) A împrumuta cu bani (pe cineva). [< fr. financer].
(Dicţionar de neologisme)
FINÁNŢE s. f. pl. 1. ansamblul relaţiilor economice, exprimate valoric, care apar în procesul repartiţiei produsului social în legătură cu satisfacerea nevoilor colective ale societăţii. 2. ştiinţă care se ocupă cu finanţele (1). 3. totalitatea mijloacelor financiare ale unui stat, ale unei întreprinderi. ♢ (fam.) averea în bani a unei persoane. 4. (sg.) marea ~ă = totalitatea posesorilor de mari capitaluri financiare. (< fr. finance, it. finanza)
(Marele dicţionar de neologisme)
FINANŢÁ vb. tr. 1. a aloca, a repartiza mijloace băneşti unei întreprinderi, instituţii etc. 2. (fam.) a împrumuta cu bani (pe cineva); a subvenţiona. (< fr. financer)
(Marele dicţionar de neologisme)
FINÁNŢĂ s.f. v. finanţe (4) [DN].
(Alte dicţionare)
finánţe s. f. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
finanţá vb., ind. prez. 1 sg. finanţéz, 3 sg. şi pl. finanţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FINANŢÁ vb. v. subvenţiona.
(Dicţionar de sinonime)