firuță

FIRÚŢ//Ă ~e f. Plantă erbacee cu tulpina subţire, de tip pai, cu frunze liniare, ce creşte prin păşuni şi fâneţe. /fir + suf. ~uţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

firúţă s. f., g.-d. art. firúţei; pl. firúţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

firúţă s.f. (reg.) 1. plantă ierboasă cu spic, folosită ca nutreţ de vite; fân. 2. plantă acvatică cu tulpină culcată, cu frunze dulci, comestibile; rourică.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
FIRÚŢĂ s. (BOT.; Poa) (reg.) fân, floarea-fânului, şuvar-de-munte.
(Dicţionar de sinonime)

FIRÚŢĂ s. v. rourică, şovar-de-munte.
(Dicţionar de sinonime)