fiziopatologie
FIZIOPATOLOGÍE s.f. Ramură a medicinii care studiază modul de producere a bolilor. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiopathologie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FIZIOPATOLOGÍE f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul disfuncţiilor organismului în timpul bolii. [Art. fiziopatologia; G.-D. fiziopatologiei; Sil. -zi-o-] /<fr. physiopathologie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FIZIOPATOLOGÍE s.f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul fiziologiei organismului în timpul bolii. [Gen. -iei. / < fr. physiopathologie].
(Dicţionar de neologisme)
FIZIOPATOLOGÍE s. f. 1. ramură a medicinei care studiază fiziologia organismului în timpul bolii. 2. disciplină care studiază mecanismele de producere a bolilor. (< fr. physiopathologie)
(Marele dicţionar de neologisme)
fiziopatologíe s. f. (sil. -zi-o-) → patologie
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FIZIOPATOLOGÍE f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul disfuncţiilor organismului în timpul bolii. [Art. fiziopatologia; G.-D. fiziopatologiei; Sil. -zi-o-] /<fr. physiopathologie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
FIZIOPATOLOGÍE s. f. 1. ramură a medicinei care studiază fiziologia organismului în timpul bolii. 2. disciplină care studiază mecanismele de producere a bolilor. (< fr. physiopathologie)
(Marele dicţionar de neologisme)
fiziopatologíe s. f. (sil. -zi-o-) → patologie
(Dicţionar ortografic al limbii române)