furcoaie

FURCÓI, furcoaie, s.n. Furcă (1) mare (cu doi dinţi), întrebuinţată mai ales la încărcatul fânului şi al snopilor. – Furcă + suf. -oi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

furcói s. n., pl. furcoáie
(Dicţionar ortografic al limbii române)

furcoáie s.f. (reg.) lemn cu două coarne de la mijlocul plutei, pe care se agaţă straiţele şi veşmintele.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
FURCÓI s. (Mold.) ciolpău. (~ pentru ridicat snopii.)
(Dicţionar de sinonime)