gradație
[Sinonime]
GRADÁŢIE, gradaţii, s.f. 1. Creştere sau descreştere treptată, progresivă, înaintare succesivă (a unui proces, a unui fenomen, a unei acţiuni etc.). 2. Fiecare dintre diviziunile care se găsesc pe suportul unui instrument de măsură cu scări gradate. 3. Figură de stil constând în trecerea treptată, ascendentă sau descendentă, de la o idee la alta. ♦ (Pict.) Trecere treptată de la o nuanţă la alta. 4. Fiecare dintre treptele de încadrare pe care se află un salariat în cadrul gradului său, acordată pe baza vechimii în serviciu şi a aportului în muncă; p. ext. spor de salariu care corespunde fiecăreia dintre aceste trepte. – Din fr. gradation, lat. gradatio.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GRADÁŢI//E ~i f. 1) Creştere sau descreştere succesivă; schimbare treptată. 2) (la instrumentele de măsurat) Diviziune pe scara unui instrument de măsură; grad. 3) (în operele literare) Figură de stil constând în desfăşurarea succesivă (ascendentă sau descendentă) a acţiunii. 4) (în pictură) Trecere treptată de la o nuanţă la alta. /<fr. gradation, lat. gradatio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
GRADÁŢIE s.f. 1. Creştere sau descreştere graduală, pe grade. ♦ Totalitatea diviziunilor de pe o scară gradată. 2. Figură de stil care constă în trecerea treptată, ascendentă (climax) sau descendentă (anticlimax), de la o idee la alta. 3. (Pict.) Trecere uşoară de la un ton la altul, de la o nuanţă la alta etc. 4. Grad de vechime în serviciu, care aduce cu sine creşterea salariului sau a retribuţiei. ♦ Sumă cu care, după anumite state de serviciu, se măreşte salariul sau retribuţia. [Gen. -iei, var. gradaţiune s.f. / cf. fr. gradation, lat. gradatio].
(Dicţionar de neologisme)
GRADÁŢIE s. f. 1. creştere sau descreştere graduală, pe grade. 2. fiecare dintre semnele de pe scara gradată a unui aparat, instrument de măsurat etc.; diviziune; totalitatea acestor diviziuni. 3. figură de stil care constă în trecerea treptată, ascendentă (climax) sau descendentă (anticlimax), de la o idee la alta. 4. (pict.) trecere uşoară de la un ton la altul, de la o nuanţă la alta etc. 5. grad de vechime în serviciu, care aduce cu sine creşterea retribuţiei. ♢ sumă cu care, după anumite state de serviciu, se măreşte retribuţia. (< fr. gradation, lat. gradatio)
(Marele dicţionar de neologisme)
gradáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. gradáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. gradáţiei; pl. gradáţii, art. gradáţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
GRADÁŢIE s. diviziune. (~ la un termometru.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GRADÁŢI//E ~i f. 1) Creştere sau descreştere succesivă; schimbare treptată. 2) (la instrumentele de măsurat) Diviziune pe scara unui instrument de măsură; grad. 3) (în operele literare) Figură de stil constând în desfăşurarea succesivă (ascendentă sau descendentă) a acţiunii. 4) (în pictură) Trecere treptată de la o nuanţă la alta. /<fr. gradation, lat. gradatio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
GRADÁŢIE s. f. 1. creştere sau descreştere graduală, pe grade. 2. fiecare dintre semnele de pe scara gradată a unui aparat, instrument de măsurat etc.; diviziune; totalitatea acestor diviziuni. 3. figură de stil care constă în trecerea treptată, ascendentă (climax) sau descendentă (anticlimax), de la o idee la alta. 4. (pict.) trecere uşoară de la un ton la altul, de la o nuanţă la alta etc. 5. grad de vechime în serviciu, care aduce cu sine creşterea retribuţiei. ♢ sumă cu care, după anumite state de serviciu, se măreşte retribuţia. (< fr. gradation, lat. gradatio)
(Marele dicţionar de neologisme)
gradáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. gradáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. gradáţiei; pl. gradáţii, art. gradáţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
GRADÁŢIE s. diviziune. (~ la un termometru.)
(Dicţionar de sinonime)