hipertonie

HIPERTONÍE, hipertonii, s.f. 1. Stare a unei soluţii hipertonice. 2. Creştere a tonusului muşchilor scheletici sau ai diferitelor organe interne şi a sistemului nervos vegetativ. 3. Hipertensiune. – Din fr. hypertonie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HIPERTONÍE f. 1) Stare patologică constând în creşterea excesivă a tonusului ţesuturilor. 2) Tensiune arterială superioară celei normale; hipertensiune. /<fr. hypertonie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

HIPERTONÍE s.f. 1. Hipertonicitate. 2. Creştere a tonicităţii unui organ sau ţesut. [Gen. -iei. / < fr. hypertonie, cf. gr. hyper – peste, tonos – tensiune].
(Dicţionar de neologisme)

HIPERTONÍE s. f. creştere a tonicităţii unui organ sau ţesut. (< fr. hypertonie)
(Marele dicţionar de neologisme)

hipertoníe s. f., art. hipertonía, g.-d. art. hipertoníei; pl. hipertoníi, art. hipertoníile
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
HIPERTONÍE s. v. hipertensiune.
(Dicţionar de sinonime)