hipotonie

HIPOTONÍE, hipotonii, s.f. 1. Stare a unei soluţii hipotonice. ♦ Diminuare a tonusului muscular. 2. (Med.) Hipotensiune. – Din fr. hypotonie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HIPOTONÍ//E ~i f. 1) Stare patologică constînd în scăderea tonusului ţesuturilor. 2) Tensiune arterială inferioară celei normale; hipotensiune. [G.-D. hipotoniei] /<fr. hypotonie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

HIPOTONÍE s.f. 1. Hipotonicitate. 2. Scădere a tonicităţii musculare. 3. Hipotensiune. [Gen. -iei. / < fr. hypotonie, cf. gr. hypo – sub, tonos – tensiune].
(Dicţionar de neologisme)

HIPOTONÍE s. f. 1. scădere a presiunii osmotice. 2. diminuare a tonicităţii musculare. (< fr. hypotonie)
(Marele dicţionar de neologisme)

hipotoníe s. f., art. hipotonía, g.-d. art. hipotoníei, pl. hipotoníi, art. hipotoníile
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
HIPOTONÍE s. (MED.) hipotensiune.
(Dicţionar de sinonime)